pãşesc cu sfialã pe marginea unei frunze
pe care cineva a scris: Eminescu!
teama de a nu trezi vechile vise
mã face insa sã îmi şovãi paşii,
tremurând în loc de frunzã, ca o pãdure
de plopi ne-numãraţi.
gata, m-am aşezat în genunchi.
mi-am întins trezirile în formã de evantai
peste nervurile frunzei care nu mai e frunzã,
şi acum ascult şoaptele unei doine în care
Elena s-a preschimbat în Verona-Vreona-Vanover
la marginea unui izvor cu sânziene.
astãzi e ziua lui Eminescu!
el nu a mai împlinit nici un an.
anii lui au devenit eternitãţi din care, uneori, mai plouã
nuferi galbeni
peste lacurile noastre sãrace,
alteori se cern imagini stranii, la margine de pãdure,
şi de fiecare datã, ca o rãsãrire de luminã,
Anul Nou începe cu Eminescu.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"astãzi e ziua lui Eminescu!
el nu a mai împlinit nici un an.
anii lui au devenit eternitãţi "
Adevarat!
