eu cred....
dar cine îmi mai dã dreptul sã cred
dacã au lãtrat câinii
când sufletul tãu a vrut sã zboare?
poate cã un stol de porumbei a plecat
sã împartã mesaje,
acolo sus,
poate ca a rãmas un gol de vise
pe marginea dintre carari.
trecãtori uimiţi şi-au fãcut cruce
şi s-au repezit la farmacie sã îşi ia de sãrbãtori
porţia lor de bârfe.
unii au inventat chiar o televiziune
cu şerpii puşi sã împartã venin cu funde
de Moş Crãciun,
dar cine, cine îmi da dreptul mie sã rãsucesc în cosciug
poveştile tale nescrise, iluziile care s-au scurs de pe pereţi
într-o noapte de decembrie?
sã dormi frumos, uşor, lin, Malina Olinescu!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nimeni nu ne da dretul... Dar darul de a scrie cum scrii, sigur ti l-a dat cineva. Felicitari!
