Hegel purificã ideile la foc mic
rãsucindu-le bine, sã le pãtrundã misterul,
cu o frezã de dantelat cuvinte.
el nici mãcar nu ştie cã nu existã,
cum nici pana cu care asmute tãciunii filozofiei
peste concepţii şi teorii
nu e decât o vagã unealtã a imaginaţiei.
dar Hegel presimte.
presimte cã gândul ne gândeşte pe noi,
în vreme ce Timpul şi Experienţa îşi împart ritualul
biciuind Conştinta cu incertitudini care nu pot fi certitudini.
Hegel cugetã!
percepţia ideilor care asmut gândurile
cãtre o pungã cu ceţuri
înainte de ai da contur în logica percepţiilor,
îl face sã cuprindã focul de la picioarele sale,
cãpãtând forme pe care nu le ştia.
Hegel gândeşte:
formele din mine sunt gânduri în care o idee
sclupteazã cuvinte,
cuvintele sunt bucãţi de idei aşezate pe colturile mesei,
ideile, ideile ne guverneazã din umbrã.
acum Hegel ştie:
noi nu existãm, existã doar ideea de noi,
ideea de gând,
de contur,
de faptã.
când vom murii,
ideea va zãmisli o nouã idee de ceva…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cu adevãrat meritoriu. Îi vãd pe Nichita, pe Blaga, pe Sorescu, pe toţi la un loc, dar şi pe tine unic şi profund. Sincere felicitãri!
