Pe o vale standard, larga, cu iarba frageda si cu pârâu racoritor prin centru, pastea o turma normala, cu toate oile albe. În afara de una, care era neagra relativ.
- O pata care ne murdareste turma! - behaiau colegele sale albe.
În rest, era o oaie frumoasa si foarte disciplinata. Nu iesea niciodata din vorba ciobanului. De aceea, ciobanul o iubea în mod deosebit. Baciul, care venea din când în când în inspectie, privea de pe cal si era satisfacut de aspectul general al turmei, cu exceptia - cred ca ati ghicit - acelei oi negre, care - vedea si el - cum parca-i murdareste turma.
- S-o taiem sau s-o vindem! - zicea baciul nemultumit.
- S-o taiem, s-o taiem! - behaiau special colegele.
- Dragutule bace! - o apara pastorul - miorita laie este cea mai disciplinata si are cea mai tigaie lâna din toata turma!
- Da, vad si eu. Da`-i neagra.
- E neagra, e neagra! - behaiau solidare mioarele.
Oaia neagra le auzea si tare se mai necajea. Îsi dadea seama ca singura ei solutie era sa ramâna o oaie model. De aceea, pastea numai prin mijlocul turmei, nu cumva, când se împrastie turma, sa o acuze pastorul pe ea. De-acolo, din mijloc, auzea tot felul de behaituri soptite:
- Daca vede careva dintre noi lupul, auzea, sa behaie discret, ca stim noi ce avem de facut! - zise persuasiv o miorita tânara, balaie, aproape bucalaie.
- Da, da, stim ce avem de facut!
- Ce-avem de facut? Ce-avem de facut? - întreba una retardata.
- Cum, nu stii?! - tuseau subtil vecinele sale.
- De unde sa stiu? Mie nu mi-a spus nimeni nimic! De unde sa stiu? Ce-avem de facut?
- Fugim si-o lasam lupului, asta avem de facut, retardato! - striga stresata sefa de sector.
- Ssst! Mai încet! Ca ne-aude si compromitem planul! - behaiau iritate vecinele.
Oaia neagra le auzea si tare se mai necajea. Si avea grija, tot timpul, nu cumva, din neatentie, sa iasa din turma.
- Si daca nu vine lupul, ce facem? - întreba retardata.
- Trebuie sa apara. N-a mai dat de mult pe aici si cred ca i s-a facut o foame de lup. Stai linistita, ca vine sigur! Ramâne de vazut pe care dintre noi pune ochii… Ha, ha, ha! - behai insinuant sefa.
- Vai de noi, vai de noi! - se îngramadeau înfiorate suratele. Ce vrei sa insinuezi?! Cum, adica, pe care?… Oaia neagra, desigur!…
- Da, oaia neagra, dar nu vedeti ce prudenta este? Si ce disciplinata?! Si cât tine pastorul la ea?!
- Si-atunci, ce facem?
- Gasim noi ceva…
- Am o idee! - se exprima în surdina alta.
- Ce idee? Ce idee?
- Sa vorbim cu seful… cu berbecul… s-o traga-n cursa, ca stiti ce libidou are!
- Nu poate, ca-i prea prudenta!
- Nu poate, ca-i prea atenta!
Sopteau.
- Eu cred ca poate. Nu vedeti cât de sexi îl priveste? O atrage la marginea turmei si, când vine lupul… Salut! Fugim si-o lasam singura!
- Buna tactica… Chestiunea ramâne, totusi, deschisa!… - îsi clatina capul sefa de sector.
- Cum, deschisa? Care, deschisa? - întreaba retardata.
- Fiti atente! Presupunând, prin absurd, ce-i drept, ca nu vine lupul, cum procedam?
- Cum procedam? Cum procedam? - behaie turma.
- Eu propun o strategie pe termen mai lung!
- Ooo! Mai lung!… Mai lung!… - îsi dadura ochii peste cap balaile. S-auzim! S-auzim!
- Iata cum trebuie lucrata: orice greseala, orice indisciplina din turma, o punem pe seama ei. Facem în asa fel, sa se creada ca ea este vinovata. S-o facem tap ispasitor!
- Ooo! Tap ispasitor, tap ispasitor! - se mirau si-o admirau pe sefa, behaind frumos.
- Sa va dau un exemplu…
- Da-ne un exemplu! Da-ne un exemplu! Beheheee! Behehee!
- Iata: facem în asa fel, sa intram toata turma în lan, când ciobanul motaie cu ciomagul la cap. Îl pândim cu atentie, sa n-o facem de oaie, si, când se trezeste, ne retragem brusc si-o lasam pe ea în papusoi. Facem asta o data, de doua, de trei ori… Ciobanul o sa se enerveze si n-o sa-i mai ia apararea, când vine baciul, si-o sa vrea s-o taie sau s-o vânda!
- Ooo! Ce idee! Ooo! Ce idee! - se mirau si-o admirau constant.
Oaia neagra auzea si tare se mai necajea. Nici de pasunat nu-i mai ardea. Privea trista la mieluseii care zburdau în preajma turmei, încercând sa nu mai ia în seama behaiturile din jur. Si cum privea ea asa, resemnata, deodata vede stralucind ochii lacomi ai unui lup flamând în tufis. Iar lânga tufis - un miel zburdând pe sub nasul lupului. Iese din turma si se îndreapta hotarâta spre tufis.
- Ce se-ntâmpla? Ce se-ntâmpla? - behaie turma.
Deodata, sare lupul din tufis, o ia de gât si fug împreuna.
- Vai de noi! Lupul! Sa fugim! Repede! - behaie turma.
Lupul fuge cu oaia. Turma priveste stupefiata.
- A salvat mielul! Ce curaj!
- Si-a sacrificat viata pentru noi! A salvat turma!…
- Ce caracter!
- Câta hotarâre!
- O fapta eroica! Sa-i facem o statuie!
- Ce statuie? Sa-i compunem o balada, ca-i mai nemuritoare! Sa fie pilda pentru toate turmele viitoare!
- Ce daca era neagra? Acesta nu-i un impediment! Ar fi putut oricând sa se vopseasca. Dar, n-a vrut.
- Pentru ca era o oaie de caracter, de asta!… Numai asa se poate ramâne cu mielul intact!
Behaiau â€Ţla timp si din vechime", cu solemnitate mioritica.
