- Mãi, omule, stai sã-ţi explic!…
- Ce sã-mi explici?
- Sunt argumente care…
- Lasã, dom’le, argumentele! Nu ai
dreptate şi basta!
- Dar nu despre dreptate e vorba…
Spuneam cã se furã prea mult, şi de aceea…
- Nu-i adevãrat, nu se furã cum spui
tu!
- Dar cum se furã?
- Te rog, fãrã bãşcãlie! Se furã, ori
nu se furã?
- Se furã, domnule, se furã!
- N-ai dreptate!
- De ce n-am dreptate?
- N-ai dreptate pentru cã n-ai
dreptate, înţelegi?
- Nu-nţeleg.
- Nu vrei sã-nţelegi, nu cã nu-nţelegi.
- Ce sã-nţeleg?
- Ce ţi-am spus.
- Ce mi-ai spus?
- Pãi, vezi ? Ţi-am spus cã nu-
nţelegi. Cum sã-nţelegi, dacã nu ştii ce sã-
nţelegi?
- Cum nu ştiu?
- Nu ştii, cum nu se ştie când nu se
ştie, aşa nu ştii.
- Mãi, omule, tu mai ştii despre ce
vorbeam?
- Da’ ce, mã crezi idiot?
- N-am spus asta.
- N-ai spus-o, da’ aşa mã crezi. Ce,
nu se vede? Te ştiu eu ce hahalerã eşti!
- Eu nu te-am jignit.
- Ba, m-ai jignit!
- Când te-am jignit?
- Când vorbeai de furat.
- Am zis, doar, cã se furã cam mult -
aşa, în general…Doar nu crezi cã mã refeream…
- Nu cred nimic, dom’le. Ţi-am mai
spus: nu ai dreptate şi basta!
- Şi eu îţi repet: nu despre dreptate
e vorba.
- Dar, despre ce?
- În principiu, este vorba de
principii.
- Mai slãbeşte-mã, dom’le, cu
principiile tale! Nu mã intereseazã nici un
fel de principiu. Un singur lucru e clar: nu
ai dreptate!
- În cazul acesta cred cã nu cunoşti
noţiunea de principiu.
- Ce vorbeşti, nene! Domnu’
intelectual crede cã eu, care fac business-
uri cu ţânşpe judeţe şi enşpe ţãri n-aş şti
ce-i principiu’! Numai ’mnealui ştie, cã-i
intelectual rasat. Şi asta, cicã nu-i
jignire! Dacã nu-i jignire, atunci ce-i?
- N-a fost decât o observaţie. Nu-i
nici o nenorocire sã nu înţelegi înţelesul
unor cuvinte. Se poate întâmpla oricui.
- Oricui, numai ’mnealui nu, cã-i
intelectual, nu un prãpãdit de comerciant
ca… Vãd eu unde baţi cu presupusul.
- Nu bat nicãieri… Vorbeam doar de
înţelesul cuvântului principiu şi spuneam
cã…
- Dacã eşti aşa de deştept, spune tu:
ce-i aia principiu? Dacã ştii – ştii, dacã
nu ştii – nu ştii şi basta!
- Lasã, nu e cazul sã ne dãm în
spectacol!
- E clar. Dãm înapoi… Deci, nu ştim.
Şi ne dãm intelectuali rasaţi.
- N-am spus cã nu ştiu, am spus cã nu
e cazul…
- Nu e cazul, în acest caz, este tot
un fel de nu ştiu. Deci, nu ştii. Pariez, pe
cât vrei, cã nu ştii!
- Nu paria, cã pierzi!
- Nu conteazã!
- Nu-mi pun eu mintea cu tine.
- Vezi cum mã jigneşti? Dacã nu
pariezi, înseamnã cã nu ştii.
- Bine… Atunci, hai sã pariem!
- Pe- o sutã de dolari.
- Nu pot. N-am o sutã de dolari.
- Dacã n-ai, înseamnã cã nu ştii. Ai
pierdut.
- Ba ştiu, dar nu am…
- Dacã ştii, atunci spune ce înseamnã
principiu?
- În principiu, principiul este o idee
care fundamenteazã un sistem, un fel de
convingere, de certitudine asupra unei
chestiuni…
- Ha, ha, ha! În principiu, principiul
este… bla, bla, bla şi langa, langa! Hai,
dom’le, c-ai feştelit-o! Intelectualu’ lu’
peşte!
- Te rog sã nu mã jigneşti! Ia
dicţionarul şi vezi!
- Ce sã vãd? Aratã-mi, în ce dicţionar
scrie: â€Ţîn principiu, principiul este…"?!
- Aşa a venit vorba. Însã, definiţia
era tocmai în partea aceea cu bla, bla, bla
şi langa, langa – pe care n-ai binevoit s-o
iei în considerare.
- Ce vorbeşti, dom’le! Adicã, tot eu
sunt prostul…
- N-am spus asta.
- N-ai spus-o, dar se vede cum
gândeşti…
- Cum gândesc?
- Cã, adicã, eu sunt un comerciant
prãpãdit şi-mi permit sã contrazic un
intelectual rasat.
- Greşeşti. Şi, mai termin-o cu
intelectualul acesta rasat, cã nu se dã
nimeni rasat. Am spus eu cã sunt intelectual
rasat?
- N-ai spus, da’ se vede cum gândeşti,
am mai spus-o!
- Atunci, dacã aşa se vede, aşa o fi…
- Aha, vezi?! Te dai rasat!
- Mãi, omule, hai s-o lãsãm baltã!
Aşa, n-ajungem nicãieri.
- Da’ unde vrei s-ajungi?
- Eu? Nicãieri. Vorbeam despre
principii.
- Ce-i cu principiile?
- Principiile… ori le ai, ori nu le
ai. Nu sunt obligatorii, da’i mai bine sã le
ai.
- Adicã, unii le au – şi-s deştepţi,
alţii nu le au – şi-s proşti.
- N-am spus asta.
- N-ai spus-o, da’ se vede cum
gândeşti.
- Cum gândesc?
- Cum se vede.
- Cum se vede?
- Cã, adicã, unii sunt intelectuali
rasaţi, ca tine, şi alţii sunt comercianţi,
ca mine.
- Dacã aşa se vede, aşa o fi.
- Vezi cã te dai rasat?
- Nu mã dau.
- Ba te dai, cã aşa se vede.
- Dacã aşa se vede, aşa o fi.
- Pãi, eu ce-ţi spuneam?
- Cã mã dau rasat.
- Şi, nu te dai?
- Nu mã dau.
- Da’, aşa se vede.
- Dacã aşa se vede, aşa o fi…
