- Care-i stadiul anchetei,
Vasilescule? Cum stai?
- Bine, şefu’, foarte bine!
- Şi, care ar fi concluzia?…
- Concluzia-i clarã: dacã n-a apãrut
pânã acum, înseamnã cã-i mort.
- Vasilescule, mort – e una, dispãrut –
e alta, ai înţeles?
- Am înţeles, şefu’. Sã trãiţi! Da’,
au trecut deja trei sãptãmâni. Dacã era viu,
dãdea un semn de viaţã, nu?
- Şi dacã nu vrea?
- Ce sã nu vrea?
- Sã dea un semn de viaţã…
- Cum aşa, şefu’?
- Simplu: şi-a luat lumea-n cap şi-a
plecat.
- Nu se poate, şefu’.
- De ce sã nu se poatã? Ce, n-au mai
fost cazuri?
- Da’ are soţie…, doi copii…
- Amantã are?
- Nu ştiu, şefu’.
- Pãi, vezi? Dacã nu ştii, aflã!
- De la cine sã aflu, şefu’?
- Nu mã intereseazã. De la nevastã, de
la copii, de la pãrinţi, de la colegi…
Scormoneşte peste tot şi aflã!
- Da’ ce-i prost, sã spunã soţiei sau
copiilor cã are amantã?
- Pãi, vezi, dacã nu-i prost, înseamnã
cã poate avea amantã, de acord?
- Da’ ce, proştii n-au amante, şefu’?
- Tu ce crezi? Au, sau n-au?
- Ştiu şi eu, şefu’? Unii au, alţii n-
au… De la caz la caz.
- Aha! De la caz la caz. Tu, de
exemplu, ai?
- Mã credeţi prost, şefu’?
- De ce sã te cred prost? Cã nu
recunoşti cã ai sau cã nu ai?
- Cum, adicã?
- Adicã, dacã ai şi nu recunoşti –
eşti deştept, dacã recunoşti şi nu ai – eşti
prost, ai înţeles?
- Am înţeles, sã trãţi!
- Şi tu, cum stai? Eşti deştept, sau
eşti prost?
- Mã trageţi de limbã, şefu’…
- Acum, ai înţeles?
- Ce sã-nţeleg?
- Cum devine cazu’…
- Adicã?
- Adicã, dispãrutu’ sau, mã rog,
mortu’ era deştept sau prost? Cum era?
- Nu ştiu, şefu’…
- Atunci, aflã!
- De la cine sã aflu, şefu’, dacã-i
mort?!…
- Întrebi, scormoneşti peste tot…
- Pe cine sã-ntreb, şefu’?
- Nevasta, copiii, colegii – nu mã
intereseazã!
- Şi, dacã aflu cã-i prost…?
- Atunci, ar putea fi mort.
- Iar dacã-i deştept…?
- Atunci, ar putea fi viu.
- Am înţeles, sã trãiţi!
- Asta, din punct de vedere al
amantei… Da’, mai sunt şi alte puncte de
vedere.
- Ce fel de puncte de vedere?
- Altele, Vasilescule, altele…
- Adicã?
- Adicã, sã nu vrea, din alte motive…
- Ce sã nu vrea?
- Sã dea un semn de viaţã.
- Aha, am înţeles!
- Ce-ai înţeles?
- Cã, dacã are amantã-i viu, iar dacã
n-are amantã-i mort.
- Vasilescule, eşti un idiot, ai
înţeles?
- Înţeles, şefu’, sã trãiţi!
- Hai, sã lãsãm amanta… La aspectul
financiar te-ai gândit?
- M-am gândit, şefu’.
- Şi?…
- Şi… nimic.
- Cum, nimic? N-avea datorii?
- Ce fel de datorii?
- La bancã, la întreţinere – aflã tot!
Asigurat era?
- Nu ştiu, şefu’, cã abia am venit din
concediu, sã trãiţi!
- Scormoneşte şi aflã!
- Şi, dacã avea datorii…
- Vezi cât de mari erau, la cine avea…
Înţelegi?
- Ce conteazã…
- Conteazã, Vasilescule, conteazã, cã,
dacã erau mari, poate l-a mazilit cineva,
sau şi-a luat lumea-n cap, sau, poate, şi-a
pus capãt zilelor, ai înţeles?
- Am înţeles, sã trãiţi!
- Ce-ai înţeles?
- Cã, dacã avea datorii mari, l-a
mazilit cineva, sau şi-a luat lumea-n cap,
sau şi-a pus capãt zilelor…
- Poate, am zis, Vasilescule, poate –
ai înţeles?
- Poate, şefu’, am înţeles, poate!
- Sau, poate, era asigurat – ai
înţeles?
- Poate, şefu’, am înţeles, poate!
- Eşti un idiot, Vasilescule!
- De ce, şefu’?
- Cã n-ai amantã, de-asta!
- Se poate, şefu’?… Da’ ce-s prost?
- Aha, te-am prins! Înseamnã cã ai
amantã…
- Mã trageţi de limbã, şefu’…
- Ai, sau n-ai?
- Ce-are amanta cu asigurarea?
- Are, Vasilescule, are… Cã, dacã ai
amantã, poţi avea şi asigurare, ai înţeles?
- Cum aşa, şefu’?
- Pentru cã eşti deştept, şi dacã eşti
deştept – ai asigurare, ai înţeles?
- Am înţeles. Sã trãiţi!
- Ce-ai înţeles?
- Cã, dacã ai asigurare, ai amantã. Şi
eşti deştept.
- Tu ai asigurare, Vasilescule?
- N-am, şefu’.
- Şi-atunci, cum eşti: deştept sau
prost?
- Mã trageţi de limbã, şefu’…
- De ce crezi cã te trag de limbã,
Vasilescule?
- Ca sã aflaţi…
- Ce sã aflu?
- Ştiţi dumneavoastrã, chestia cu
amanta…
- Şi?…
- Şi, ce?
- Ai, sau n-ai amantã?
- Da’ ce-s prost, şefu’?
- Mergi şi aflã, Vasilescule, ai
înţeles?
- Am înţeles, sã trãiţi!
- Ce-ai înţeles?
- Sã merg şi sã aflu.
- Ce sã afli, Vasilescule? Repetã, ce
trebuie sã afli?
- Sã aflu dacã are amantã. Cã, dacã
are amantã - are asigurare, şi, dacã are
asigurare – nu-i mort pentru cã-i deştept,
şefu’, sã trãiţi!
- Nu asta sã afli, Vasilescule, nu
asta!
- Da’ ce sã aflu, şefu’?
- Sã afli dacã eşti prost,
Vasilescule, asta trebuie sã afli! Ai
înţeles?
- Mã trageţi de limbã, şefu’… Sã
trãiţi! Am înţeles!
|
