În noaptea-clopot, timpul meu cal
paste iedera somnului-vis.
Sub curcubeu - Dumnezeu.
Nu simt foame, nici sete,
nici cald, nici frig,
alerg plutind, ridic fruntea si strig:
- Tu, Doamne, care abia ne mai tii
cu dintii de pãr si stãpânesti eternul adevãr…
- În genunchi, strigã îngerul
din vârful curcubeului, în genunchi !
Vãd curcubeul deasupra mea
rãsucindu-se ca un sarpe.
În genunchi mã înteapã vârfuri de cuie.
De partea cealaltã, Iisus Hristos
plânge rãstignit cu fata spre oameni.
Fruntea mea - gaurã neagrã - este grea.
Nu mai strig, nu mai vorbesc,
fac semn lui Dumnezeu sã se uite la mine:
- Doamne, strigasem despre adevãr!…
- Sparge-ti sfera, strigã îngerul
din vârful curcubeului,
sparge insistent sfera sferei!
- Doamne, puiul crede cerul coaja altui ou
din care o sã iasã într-o zi din nou,
dar ce banal e, Doamne, absurdul acestui gând,
ca o bisericã cu turlele-n pãmânt,
de fapt, stii aceasta, doar esti Dumnezeu!…
- Eu nu sunt Dumnezeu,
eu sunt vederea ochiului tãu,
neînvãtatã sã vadã,
sunt cealaltã parte de curcubeu
iar absurdul nu e niciodatã banal,
ci gândul tãu sfârsind în coadã de cal.
Bãtãi din aripi si chicote.
- Toti cei care au chicotit,
sã treacã pe banda de jos
si sã plângã cu lacrimi rosii!
Atentie, nu lãcrimati pe crestetul lui Dumnezeu!
Cei care intrã sã se spele bine pe aripi!
Cine stie sã cânte, sã treacã pe banda albastrã! - se aude îngerul.
Cucuriguuu!
Laptele zorilor spalã timpul de tropot,
prin iarbã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poate nu multi reusesc sa inteleaga scrierile dvs dar ptr mine sunt...aer. f frumos scrieti si ma bucur ca scrieti si aici.
