Dialoguri neconventionale
PLOAIA
Mai întâi un vânt usor. Ca o veste. Dinspre Dunare. Fosnesc frunzele. Se umfla perdeaua cu nuferi. Vrabiute. Copii. Pe alee. Prin iarba. Soarele - undeva, la marginea orasului. Apoi, alt vânt. Ca un cerb speriat. Îndoind crengile. Zgribulind frunzele, vrabiutele, parul copiilor, praful, perdeaua cu nuferi. Apoi, alt vânt... Si alt vânt... Ca o turma în galop...
Si, deodata, pe fereastra, peste Dunare, peste oras, coama neagra a norului. Umbra lui. Încet, greu, plin.
Primul fulger anunta primul tunet. Lung. Pâna departe.
Se înfioara memoria: Nori negri si grei pe câmpia verde... Când ploua, sa nu stai sub copac, ca te trasneste!
Alt fulger. Alt tunet.
Când ploua, sa nu stai la fereastra, ca te trasneste!
La început, stropi mari, rari si reci înfioara locul. Vântul se opreste brusc.
Apoi, ploaia... Curata... Cu bucurie...
...........................................................................................................................
- Buna ploaie! si curata!
Toader Zumbalai pufaie din tigara. Rezemat de poarta. Ochii pe cer. Ghita Groapa, lânga el, pe o buturuga.
- Da`, buna! Da`, ai vazut suvoiul?! Hî, hî, hî!
- Nu poti sa faci ceva bun, cuiva, fara sa faci ceva rau, altcuiva!
- Hai, dom`le, chiar asa?! Ce spui mata, acolo? Hî, hî, hî!
- Eu spun ce spun.
- Hai, dom`le! Nu-nteleg!
- Cred. Fa si tu ceva bun, si-ai sa vezi!
- Hî, hî, hî! Ce-am sa vad?
- Ai sa vezi...
- Hai, dom`le! Chiar asa?! Hî, hî, hî!
Ochii pe cer.
- Se duc norii... si pe la altii...
- Da-i în p... masii! Hî-hî-hî!
- Bai, Groapa! De ce esti rau, când poti sa fii bun?!
Se duc norii si pe la altii.
|
