Sunt deseori pus în situaţia sã vãd cum, parcã la o comandã, aproape toţi cãlãtorii din tramvai sau autobuz încep sã dirijeze la cruci pe tot pieptul când se trece pe lângã o bisericã. Gesturile acestea venite dintr-un automatism feudal sunt pe cât de exagerate pe atât de mincinoase. Oricum dumnezeu nu are puşi observatori la fãcutul crucilor şi nici la scuipatul în sân. Dar educaţia ortodoxã a rãmas undeva în urmã, ancoratã încã în evul mediu şi asta se poate vedea în viaţa monahalã. Incapacitatea de adaptare la evoluţia inerentã a turmei spre valorile economiei de piaţã va duce în cele din urmã la pierderea ›epteluluiâ€. Pãstorii ar trebui sã schimbe bâta şi cojocul miţos cu ceva mai subţire pe mãsura obrazului din ce în ce mai pomãdat al enoriaşilor. Nu e niciun pãcat sã aduci dogmele şi modalitatea de a le perpetuua în pas cu evoluţia celor care sunt â€consumatorii†acestora. Aşa cum evolueazã comerţul cu cele sfinte şi aducãtoare de profit tot aşa ar trebui sã se adapteze şi mesajul creştinesc pentru cã altfel totul va deveni un simulacru, o struţocãmilã, un monstruos uriaş desuet şi aproape imposibil de privit din apropiere, foarte greu de adus în mijlocul credincioşilor, aproape paralizat de propria lui greutate. Ar trebui umblat la forma mesajului, esenţa sã rãmânã, muzica ar putea sã evolueze spre ceva mai uşor de primit, nu zic sã ne rugãm pe manele dar... sunt atâţia muzicieni care iubesc biserica şi s-ar simţi implicaţi sã înalţe prin spiritul lor rugãciunile noastre. Nu cred cã negarea evoluţiei sociale este o cale de a pãstra credinţa. În niciun caz anatemele şi blestemele nu vor pãstra inimile curate. Eu zic sã aducem celor care au nevoie de balsamul spiritual un cadru adaptat în care sã nu se simtã încorsetaţi de reguli demult cãzute la examenul prezentului. Nu trebuie sã negãm nimic, nu trebuie sã inventãm nimic... eu cred cã ar fi de-ajuns sã lãsãm clerul tânãr sã-şi aducã aportul la netezirea asperitãţilor conceptuale, aproape îngheţate de peste o mie de ani.
Fidel acestor pãreri nu cred în credinţa din genunchi. Oricât de blamat ar putea fi mesajul meu eu îmi menţin pãrerea cã dumnezeu este unul singur şi cã nici creştinii, nici islamicii, nici evreii, nici hinduşii, nici scientologii sau mai ştiu eu ce alte biserici mai sunt sub acest unic cer nu deţin absolutul. Nici mãcar aproximarea. Singurul mod de a-l primi cu adevãrat este deschiderea sufletului spre iubire. Oricât de mult ar putea sã deranjeze mesajul acesta important este cã fiecare are liberul arbitru şi în mod cert e inutil sã vã faceţi trei cruci mici când dracul este din ce în ce mai bãtrân.
