|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Victor Bragagiu |
Searã tihnitã |
| |
Pe tãcerea apei line
Norii trec fãrã s-atingã
Urme dalbe de lumine,
Doina stinsã de tilingã.
Pe tihnirea strãvezie
Se aud zburând cocorii
Şi presarã din chindie,
Cu petale moi bujorii.
Îşi umbresc ape nuanţa,
Ci le-nvie din tãcute
Lebãda albind Speranţa
Printre frunzele cãzute.
Liniştea curge pe tihnã,
Dar un zvon mãcar nu sunã -
Mi-am gãsit pe mal odihnã
S-aud susurul de Lunã.
Armonie peste toamnã,
Molcomire de-nserare
Doar un dor mã tot îndeamnã
S-o iau hojma peste zare.
Îl astâmpãr de la grabã
Cu plutiri de frunze creţe:
Cum sã plec fãrã de treabã
Din atâta frumuseţe?!
Şi pe pânza de-amintire
Copiez vrãjit pastelul
Cu privirea în uimire
Şi cu inima - penelul.
Când mã va chema iar largul
Depãrtãrilor de Cale
Velã-oi pune-o pe catargul
Prins de înãlţimi astrale.
De-a da marea sã mã doarã
Cu-ncolţirea şi cu anii
Va turna aceastã searã
Pacea ei pe uragane.
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
30.10.2014 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
837 /
10 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
