Îmi este aşa greu sã fiu de acord...cred cã sunt un fel de Gicã contra...de fiecare datã caut altceva în spatele fiecãrei legi sau reguli; sunt tipicul neadaptatului, nu genul anarhist, gãsesc orice fisurã în orice întreg şi încerc sã demonstrez ineficenţa saţietãţii.
Sunt uşor de manipulat pentru cã sunt deschis la a particpa la tot zbuciumul lumii şi nu aş vrea sã pierd nimic ( e imposibil, dar ce spuneam mai înainte, eu nu cred în imposibil) aşa cã manipulaţi-mã în aşa fel încât într-o zi sã vã mulţumesc pentru noutãţile oferite.
Ştiu cã pare aiurea (nici eu nu sunt prea diferit de aceastã stare) şi uneori chiar este dar nu mã pot opune felului meu de a privi acest fenomen numit viaţã...sã nu credeţi cumva cã sunt superficial chiar dacã asta nu m-ar deranja prea mult. Mã întreb cum aş putea iubi tot frumosul din acestã lume şi pentru asta sunt dispus sã iubesc fiecare femeie în parte, fiecare floare, fiecare primãvarã, toţi copiii, absolut toate frumuseţile acestei lumi dovedite ( cum rãmâne cu felul meu ciudat de a fi, ce mã fac, de unde ştiu eu cã nu pot gãsi frumos şi dincolo de ceea ce se înţelege în mod normal, chiar aşa ....cine hotãrãşte frumosul, cine desparte în bun şi rãu?...)şi care aşteaptã axiomele mele.
Când hotãrãsc cã ceva e frumos şi îmi place singura în mãsurã sã hotãrascã ar fi inima (vai ce ineficentã şi instabilã poate fi)sau creierul (cicã ãla e partea cu mintea din întregul meu). Dar când deja existã norme în acest sens ce mai pot face eu decât sã le neg sau sã încerc sã le contrazic...hei bine cu asta mã ocup eu.
Dacã voi reuşi sã demonstrez cã viaţa e mai rea decât moartea ce mã fac?!...
