Impulsul şi ritmul unei coli albe...,
mulţumindu-se într-un final
doar de-un ochi aprins
şi o ureche treazã....
A înebunit Lumea, Domnii mei,
în ţarcul supravieţuirii !
A înebunit în rugãciunea întrebãrilor...,
când şoapte mai vin
prin crucificarea ultimei arte!
- Pulseazã în noi...,
Devind sens şi melodie,
în timp ce noi îmbãtrânim
prin controverse estetice...
Undeva ne naştem morţii
şi altundeva murim de vii...,
şi fiecare fredoneazã
ceea ce ştie...
Poate cã lecţia de nai ne va salva
în provincia spiritului!
Ca un impuls final de-a lungul trãirii...
Credeţi şi dumneavoastrã acest lucru,
Domnule Gheorghe Zamfir?
2. (lecţia de zbor)
Un fluture gingaş
Mã ameninţã dincolo de uitare,
Şi Dincolo de nesomn,
Cu aripi desfãcute...
Mãreţia lui pironitã- rouã
Departe de florile cireşilor,
Gesticuleazã doar zborul
Ce-şi divulgã abisul orfeic...
Mi-am aşezat cuvântul zãmislit
Lângã cuvântul lui, aproape
Reprezentând o trecerea
La înţelegerea relaţiei...
Din Nordul Întristãrii
Am prins culoarea vãzului
Prin lujerul florilor trecute
Sub zborul lui difan de flutur...
Impetos şi impozant în zbor
Pãrea fãrã de sfârşit...,
În poala neştiinţei
Şi-n amorţeala din urmã...
L-am recunoscut în zi
Chiciuit la margine iluziei...,
Era doar un vierme,
Ce prinsese aripi...!
3. ( lecţia de înot )
De câte renunţãri mai
Avem nevoie
Pentru a pute supravieţui
În oceanul clipelor ?
Şi câtã putere mai rãmâne
În adâncul acelor Ape
Când dezgustul şi amarul
Ne picurã în suflete ?
Noi, ne-am nãscut cu branhii
Precum peştii...,-
Într-o singurã zodie!
Sub rugãciunea valurilor
Sub ispita scufundãrii,
Iertaţi prea târziu câteodatã,
Şi câteodatã prea devreme,
De nãvoadele întinse...
Frica...,
Doar frica, ne mişcã locul
Şi numai ea ne învaţã
Sã respirãm prin adâncul apelor,
Sã repirãm din când în când,
Sau mai deloc!
Promiţând atunci cã
- Înotul în acvariul propriu
Ne ţine de foame,
-De sete,
- ...de buzã,
...de coadã...,
Ne ţine de ce vrea el...,
La suprafaţa acestui destin,
Când apele vieţii
Se tulburã şi cresc...!
4. ( lecţia de citire)
În afara literelor
Scrise frumos, cu plumb,
Sau de mânã,
Totul se transpune într-o nesfârşitã citire:
...citesc în clopotul din turnuri
Atunci când bate
În sunet surd,
Osul ce se scurge sub pãmânt
În permanenta apocalipsã...
Citesc dincolo de aer
Sãmânţa ce întrupeazã
Bucuria primei mame
Iubind curajul vieţii
În ziua ei cea mai lungã...
Citesc pe mâinile bunicii mele –
Pline de trudã,- pãmntul uscat...
... mâinii ce m-au învãţat
Citirea nescrisã şi Litera dintâi..,
O lecţie a recunoştiinţei mele
Dusã la nepreţuit...
Dar mai citesc şi-n fiinţe transparente
Umbra lacrimii rãmase
Ce le rãsfrânge suferinţa încã
Pentru o imagine mai demnã
În acest imperiu al leucemiei sociale...
Citesc pe faţa lumii, Secretul :
De-a ţine sub leaspãda Fiinţei,
Litera prefãcutã
Ce ne va încearcã încã
Dezlegarea de Cuvânt...
Citesc..., sã mai trãiesc o zi
În aceastã lume de simboluri
Citind în suflete...
Citesc..., ideei incandescente
Printre cioburile de sticlã colorate
Savurând rãbdarea dintre
Un început şi un sfârşit...
Citesc...amprenta timpului rãbdãtor
Ce le preschimbã textul învãţat la repezealã
Lecuind totodatã gândirea
Tipãritã-n vise...
Citesc în ochii ce mã privesc
O slãbiciune şi o putere,
Într-un egal neschimbat
De fluxul şi refluxul
Umbrelor interioare
Sub Cerul încolţit de bârfa stelelor
Pe aceastã Mare Iluminare...
Citesc în rânduri
Pe coperţi aurii
Iluzia cãrţilor întredeschise
Prefãcându-mi florile de cireş
În fagure de noapte,
...atunci când iubirile mor
rãpuse de-un singur cuvânt!
Şi totul mi-e citire,
Dintr-o veşnicã venire
Spre-o neşfârşita ducere...
Doar conţinutul e o scriere de mânã...!
Iar aceastã minune
Ne lasã esenţa ei
Într-o într-o singurã literã fãrã citire,-
Într-o singurã amprentã
A simbolurilor întruchipate
Ce-o numim simplu,
Realitate...
5. (remediul lecţiilor)
Fiecare-şi meritã soara
în aceastã provocare prematurã,
...şi fiecare o sã înţeleagã gândul,
- gândul decusut de cuvinte,
când fiecare iartã,
şi-i de iertat
de înţelegerea îngerilor învechiţi...
S-ar fi putut şi altfel,
Ne spunem, noi
Obosiţi de-atâtea iubirii
Şi-ngenunchiaţi de rele...
S-ar fi putut şi altfel,
Ne spun şi alţii
Cerşetorii nebuni,
Şi împãraţii tuturora...,
Atunci când ne credem fiecare
Stãpânul fiecãruia,
Şi fiecare supravieţuitorul
Tuturora...
S-ar fi putut şi altfel
în aceastã provocare prematurã...
- cãci,
...fiecare om e stãpânul propriei drame
În cãutarea formei înnobilate
Spre propriul sine!
A înţelege totul, e doar primul pas...
5 .1/2 ( o jumãtate de lecţie)
Sã nu vã parã rãu niciodatã
Pentru ceea ce a-ţi fãcut în viaţã !
...dar sã regretaţi acele lucruri
ce-aţi putut face ,
...şi nu le-aţi fãcut!
6. (ultima lecţie)
Aceastã lecţie
a lecţiilor
O v-om învãţa cu toţii,
- Oricum,
Într-un târziu şi fãrã sã vrem:
...viaţa ne va trãda!
