ploaia vinde pe stradã
ziare
cu ştiri despre starea confuzã a stelelor
innodate în poalele unui asfinţit
vãduv
şi rotund de înnourat
atât de singuri
şi uzi
copacii deschid o conservã de cer
cu nişte frunze cãzãtoare
mirosind
a miez de ţãrânã
nişte oameni şi-au uitat
paşii pe trotuare
dintr-o pipã
vântul le spune poveşti
pânã la coajã
literã
de gutui liniştea
se citeşte în linişte
de nu se mai aude
e atât de lunã în oţelul
nopţii
ciuruitã de ciori
încât bunicii îi creşte din ziarul de anul trecut
o toamnã
lângã zâmbetul nepotului
rãsfoind-o de vise
