plimbând amintirile rotund
chiar lasciv
cât mai aproape de inimã
şi cât mai departe de orice sistem de mãsurã
ocaua lui cuza nici nu se mai pune la socoatã
pentru cã îmi rãsucesc şi singur viaţa
cu acea demenţã a vrejului de fasole
apoi o storc pânã la ultima picãturã
şi abia la sfârşit o tescuiesc
cât sã rãmânã o turtã inertã de cenuşã
sã nu mai poatã fi nimic de gãsit
dar absolut nimic pentru viermi
e tot un fel de exorcizare dar inversã
ca mai toate banalitãţile devenite axiome
Mereu revin cu drag sa te citesc,desi recunosc, o fac mai des pe fb. Dar aici ne-am cunoscut si imprietenit acum aproape 10 ani, o mana de oameni, cu inimile batand la unison. Mereu revin pe cenaclu cu bucurie, dar si nostalgie deopotriva. Salutari, Tudor! Ramai aici!