o moarte nedescifratã
apasã pe timpul meu
eu învãţ sã respir
scurt
câte o clipã
din ce în ce mai sufocantã
aproape asfixiat cu iluzii
colorez în albastrul nopţii
contorsionarea sufletului
pe hãul dintre întrebãri
precum o punte în bãtaia vântului
din ce în ce mai instabilã
din ce în ce o ultimã alegere
între înţelegerea prãpastiei
şi vertijul meu
mã agãţ disperat de întuneric
în speranţa cã noaptea astupã adâncurile
precum visul dãruieşte vieţii
speranţa
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
imi imaginez moartea ca pe o melodie
ce-mi inspira pace si putina tristete
caci vom pleca in pace
doar putini tristi
din cauza dorului
