POVESTE
CELOR CE NU DORM
Punând geanã peste geanã,
Obositã ziua-şi cheamã
Înserarea, stele, lunã,
Pentru o odihnã bunã.
Alex, Ioana, Teodora,
Pe-nserat, când vine ora
De culcare, nu prea vor
Sã se ducã-n patul lor.
Trei nepoţi cu vorba dulce,
Nevrând încã sã se culce,
Îl roagã pe Tata-Nicã
O poveste sã le zicã:
-Basmul cu Cenuşãreasa!
-Ba Purceii ce-şi fac casa!
-Ba Motanul încãlţat
Sau cu Verde Împãrat!
Şi povestea se-nfiripã
Pe a somnului aripã…
Vocea blândã de bunic
Se tot pierde pic cu pic,
Pânã când somnul se lasã
Liniştit pe-ntreaga casã,
Revãrsând dulci feerii ,
Peste trei cuminţi copii.
Împãcat Nicã-şi adunã
Gânduri mâine cum sã spunã
Poveşti celor ce nu dorm.
Cu balaurul enorm,
Şi cu Fãt-Frumos, viteazul
Care ştie, când e cazul,
Rãul sã-l bage-n ţãrânã,
Binele sã-l poarte-n mana.
|
