nea gheorghe stã pe o bancã
cu plasa de cumpãrãturi lângã el
mai trage o duşcã
şi pândeşte acolo în hainã
de unde vine mirosul unei zambile roz
ascunsã de priviri
e roşu în obraji
de la tãrie sau poate
de la emoţie
când o sã-l întrebe nevasta
ce l-a apucat de i-a luat
flori dupã atâţia ani
nu ştie ce sã-i mai spunã
un la mulţi ani sau poate
un te iubesc şi acum
chiar dacã am ajuns
ca un porc beţiv şi trândav
tu ştii cã şi-atunci când
mã uit la ştiri sau la meci
tot la tine mã gândesc
şi sunt liniştit
cã e cineva acolo
care face de mâncare
şi stã cu bieţii copii
şi mã suportã aşa cum sunt
meriţi mult mai mult
dar aşa
mãcar o floare
din când în când
