Din prea mult timp,nu mai stim cum sa mai
fim...
Ma trezesc sugrumata,intre palcuri
opace,involuntare de oameni,de care ma
izbesc,nespatiata,ca de niste trunchiuri de
copac,cu radacini vizibile,si ma tot feresc
de ei,ca nu stiu ce fel de maini au...
E amestec c-Om-pact,uni-form,
si muzica ce-alungeste uni-temic.
si imi displace teribil ca nu gasesc
reflectorul sa dez-extra-poleze...
M-Opresc!Ma-Nvart in loc!...
si O vad cum se chinuie sa rupa de aici,de
dincolo,O bucata de ani,
sa mai stearga un rand din ei,
sa-i micsoreze!
sau vrea sa-i ingusteze!ba nu,
nu vrea sa-i stramt X eze => parca vrea sa-i
inghesuie intr-o scena colturoasa de
documentar bruiant,ca sa-i poata strange
intr-un pumn de...sticla.
Si e dorinta din alaturi:
-Sa-mi dai dintr-un singur fel,sa nu pot
deranja din ordini,
Mi-as vrea trupul Mijlociu,
si creierul putin,sa nu (mi)(le) multi-
valenteze,
si spiritul sarac,sa nu mai am cu ce sa-l
tradez.
"Sa nu mai trebuiasca sa ascund oglinzile."
|
