|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Victor Bragagiu |
Singurãtãţi |
| |
În greul timpilor albaştri
Pe troiţele din rãspântii
Ninge cu frigul de pe aştri
Ori cu-ngheţatele cuvinte.
Ce-au fost compuse-n pânza Lunii
Legate-n fire argintate
Sã fie florile cununii
Pe creştetul smolit de noapte.
Iarã acum fãrã de zgomot
Ele şoptesc în gerul iernii
Când ea-n tãcerea de fantomã
Pãşeşte glasuri de troiene.
Care ce zic nu se-nţelege
Sã se închege-n propoziţii
Doar gravitaţia ca lege
O dovedesc de pe poziţii.
Puţin pierdurãm noi în viaţã
Numai trecându-ne pe-alãturi
Ca s-ascultãm stele de gheaţã
Ce se amestecã-n omãturi?
Iar Cerul poate spune multe
De viitor şi-nţelepciune
Dar cine oare sã-l asculte
Preacum ne-aude-n rugãciune?
Şi cine ştie care veste
Anunţã slovele-n ninsoare
Cãci o prefacem în poveste
Realitate ce nu are.
Doar cã-n ninsorile de friguri
Prindem deodatã o tristeţe
Simţindu-ne atât de singuri
În visele neînţelese.
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
15.02.2015 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
816 /
5 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
