Autor:	Gabriel ( de trofin ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Ultimul obstacol al primului sentiment

Ultimul obstacol al primului sentiment Iubirea cheamă iubire şi ea, Cu toată puterea şi dragostea sa, Dar ura e oarbă şi îşi iese din minţi, Prin gelozii scăldate-n îndoieli fierbinţi. Fiinţe umile nepăsătoare trec, Prin torturi, în grotesc se întrec, Trecut-am prin ele ca un fulger prin nor, Şi am simţit că mă nasc, cresc şi că mor. Dumnezeu e toată dragostea ce o simt, Sunt înconjurat de făpturi ce Lui se-nchină, Prin ele îmi iau un aprig avânt, Avânt ce mă poartă înspre lumină. Şi-n universul pierdut în neştiinţă, În ploaia rece şi cu gust amar, Eu par un crin ce râde-n suferinţă, Şi cere nopţii visuri de coşmar. Mi-aş fi dorit să nu mă nasc, Să nu-mi văd zâmbetul crispat, M-am săturat tristeţi să mai pasc, Şi să cerşesc speranţe din păcat.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]