Frunze tremura pe ram
Noaptea-i calda si senina,
Gales ma privesc prin geam
Razele de luna plina.
Ea,ma poarta intr-o clipa
Peste codri si poieni,
Mangaiat de-a ei aripa
Gandul meu,ma poarta-n vremi.
Mai adanc,tot mai departe,
Spre-un alt timp si un alt cer,
Intr-un punct care desparte
Vesnicul de efemer.
Si acolo te zaresc
In lumina alte-i luni,
Bucuros sa te gasesc
In taramul dintre lumi.
Caci,atunci cand noi iubim,
Amorezi prin zari albastre,
Inventam,fara sa stim,
Un alt timp,iubirii noastre.
Ucigand propriul monstru
Doar din vise si vibratii,
Noi,cladim cu-amorul nostru,
Lumi subtile,constelatii.
Parasind lumea desarta,
Evadati din tristul ieri,
Vom putea sa fim deodata
Peste tot si nicaieri.
Mai presus de-a firii lege
Ne vom minuna curand
Cand,uimiti vom intelege,
Cata forta are-un gand.
Clipele atunci dispar,
Toate ca in vis se simt,
Si vom provoca,binar,
O fisura-n spatiu-timp.
Ca s-aflam intr-un tarziu
Ca-n iubire ,vis si gand,
Nici un suflet nu-i pustiu
Nici in cer,nici pe pamant.
|