ochii lui mari, albaştri,
au venit sã îmi despice ochii,
curioşi sã afle cum se mişcã pupilele
în mijlocul unui curcubeu.
retina din ochii lui albaştri
a dat la o parte retina ochilor mei verzi
şi a pãtruns adânc în globul ocular,
spunându-mi, cu glasul sãu catifelat dar hotarat:
taci !.
taci şi bea !
eu am sã zbor un timp
printre porumbeii şi gaiţele porumbace ale ochilor tãi,
poate mai descopãr o planetã.
am stat cuminte şi am bãut.
noroc, Nichita!
noroc, nume!
ochii lui, albaştri, adunã şi azi planete neinventate
din ochii nostri legaţi de gând,
de trup,
de cer, de noapte, de zi,
legaţi de lumile paralele cu care ciocnim, în ascuns,
uneori, o cupa de şampanie.
ochii lui albaştri, cuvintele lui roşii,
încã strãbat galaxiile noastre interioare.
noroc, Nichita!
noroc, nume!
|