Ne tragem din cuvântul care spune
Cã lumea-i doar o şoaptã dintr-un vis
În urma cãruia doar timpul va rãmâne
Sã rostuiascã noul paradis
Dar limba noastrã dulce, fermecatã,
Ades de prin pustiuri ne adunã
Sã rânduim trecutului dreptate
Şi sã clãdim din viitor cununã
Sã nu uitãm vreodatã limba noastrã
Oricând ne va fi leac şi pace bunã
Luceafãrul cântând pe la fereastrã
O poartã cãtre cer, limba românã
Oricât de grele-ar fi aceste vremuri
În care norii vor s-ascundã blânda lunã
Iar beznele de frica lor sã tremuri
Cu toţii vom renaşte într-o zi
Slãvind sub tricolor limba românã
