Tot mai singur la porţile raiului
Nici soneria nu prea mai funcţioneazã
Sfântul Petru e plecat în concediu
Şi nu s-a gãsit nimeni sã-i ţinã locul
Doi îngeri, culcaţi pe iarba uscatã
Ascultã rugãciuni pe tik-tok
Prin poarta întredeschisã
Vine un miros de grãtare
Se aude şi-un zumzet de muzici diforme
Câtorva politicieni în merţane
Li se permite intrarea fãrã niciun control
Fãrã vreo întrebare, au arãtat doar insignele
Cu sigla partidelor şi au trecut ca prin brânzã
Unui cãlugãr smerit şi cu faţa curatã
O voce de robot îi cere sã mai încerce o datã
Poate în viaţa viitoare
Locurile sunt limitate şi costurile foarte mari
Doar neomarxiştii au voie pe gratis
Oricum, nu se mai aprind lumânãri şi nimeni
Nu se mai roagã, se pot servi bãuturi diverse
Mâncarea e destul de scumpã dar meritã efortul
Se dau şi joint-uri la tot pasul, aproape în glumã
Un hohot general dominã întraga suflare...
Tot mai singur la porţile raiului
Şi tot mai puţin trist cã nu voi putea intra
Accesul find plãtit doar cu cardul acela special
Pe care eu nici mãcar nu l-am vãzut vreodatã
