Credinţã-nseamnã sã fii bun şi drept
Doar adevãrul sã îl spui mereu
Credinţã-nseamnã sã ai mare grijã
Şi sã-i ajuţi pe cei din jurul tãu
Tot rãtãcind prin labirinturi mute
Nu vei gãsi vreodatã împlinirea
Numai unit cu cei ce vor luminã
Vei recunoaşte, poate, fericirea
Un necuprins al gândurilor bune
Credinţa niciodatã nu se scrie
Din tot ce faci, puţine vor rãmâne
Şi mai nimic, de-ai fost plin de mândrie
Credinţa nu-i doar bocet la icoane
Ori acatiste scrise în neştire
De vrei sã fii ostaş al învierii
Îmbracã-te în milã şi-n iubire
Cezarului...aruncã-i doar privirea
Nu-i mai plãti ce nu i se cuvine
Credinţa nu înseamnã strãlucire
Palate de cristal şi limuzine
Credinţã nu-i atunci când ierţi pãcatul
Celui ce-a fãptuit greşeli nenumãrate
Pedeapsa înţeleaptã e mai bunã
Decât sã-ncerci sã fii cu rãul frate
Credinţa este zâmbetul de tainã
Şi mâna care-ajutã când e greu
O poartã redeschisã cãtre cerul
Din care ne priveşte Dumnezeu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri frumoase,incarcate de semnificaţii profunde.
Imi place sa cred ca aici,in tara aceasta ,pe aceste meleaguri binecuvantate,multi oameni au stiut sa-si pastreze credinta si sa transmita aceasta traire necontenitã si urmasilor.
De fapt,eu cred ca exista douã Românii:o Românie a celor care se cred stãpâni, a tradatorilor ce au uitat de credinta si sufletul poporului român şi
România celor mulţi, România celor care au in suflet o bunatate nativã,România celor care poartã vie credinta in suflet.
