Calea Lactee îşi ninge stelele pe Pãmânt.
Crivãţul o strãbate vivaldian,
Zãpada acoperã şi tãcerea şi uitarea,
Rãmâne doar povestea ce-o şoptesc fulgii foşnitori.
Se-aşterne domoalã Calea Lactee sub tãlpi
şi în inimile noastre.
Apele au tãcut ca s-asculte cântecul venit din cer,
Poezia mea doarme în privirea ta
Genele o leagãnã, o leagãnã...