iar lãcustele sunt deja la nivelul universului
atunci când le privesc printr-un bob de rouã
e de ajuns sã mã ridic în picioare
ca toatã aceastã imensã realitate
sã redevinã liliputanã
cam aşa stã treaba prieteni cu lumea
depinde foarte mult de unde o priveşti
iar riscul de a trãi dincolo de orice concluzie
va rãmâne la fel de mare precum ipotezele
aşa cã draga mea dragã
atingerile de mânã
sunt singura cale de transplant
prin care douã inimi pitice
care pulseazã infinturi cu o oarecare largheţe
sã nu erupã universurile aiurea
fãrã nicio noimã
cu miliarde de raiuri şi niciun iad cumsecade
cum bine le mai spui când taci complice
lãsându-mi nãrile sã te creeze
din parfum de mosc
şi un pic de fum de ţigarã
