Tu traiai din idei,
hranindu-te cu suflete.
Eu traiam din imagini,
hranindu-ma cu lut.
Ne tineam strans de maini
pentru a nu ucide nefiinta
si pentru a bea pana la fund paharul mortii.
Ne tineam strns de maini
pentru a nu ne simti,
pentru ca eu sa cred in culori,
pentru ca tu sa crezi ca exist.
Eram doua papusi de lemn
sugrumte de sfori galbene si vechi
cu fire albe de batran iesite prin ochi,
doua sfori groase
care ne sustineau plamanii,
care ne lasau si ridicau nebune
rasuflarea si visul.
Eram doua papusi de lemn,
lemn ars si vechi,
cu gauri mici sau mari,
dupa momentul zile.
Eram doua papusi de lemn
care dansau un vals individual
pe scena neagra a orbilor calatori
tinandu-se de mana.
Pe scena goala a unui teatru pustiu,
doua capete de lemn,
patru gauri negre si surde
privindu-se in nemiscare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Talent sustinut de o imaginatie vie, dar acum unde esti?