Mai ţes un vis când zorii nu au vlagă
Rupând tăcerea-n două, te mai chem...
Inimi-i spun cu grijă să aleagă
Din tot ce e, doar ceasul cel suprem.
Cobor o treaptă să te văd mai bine
Dar simt c-alunec şi mă-mprăştii lent
Te strig urlând când mă zăresc pe mine
Luptându-mă cu sufletu-mi absent.
Glasu-ţi dă buzna-n mintea-mi străjuită
Ca un neghiob ce-n uşă n-a bătut.
"N-am să te pierd iubita mea iubită"...
Cum poţi să pierzi ceva ce n-ai avut ?
Mai ţes un vis pe a speranţei vatră
Şi te întreb deşi pari a nu şti :
De ce m-ai învăţat să devin piatră ?
Acum să văd cine te-o mai iubi ...