De dorul meu mi-e dor să-mi fie dor
Când bate vântul şi prin mine bate...
De simple ce-s, par complicate toate
Şi iar mă-ntreb: de ce mă nasc să mor?
Mi-e bine când doar bine-mi pare-a fi...
Privindu-te, să mă găsesc în tine...
De prea mult rău să-mi fie iarăşi bine,
Ca mai apoi ce-i dor să nu pot şti.
Mi-e dor de tine să nu-mi fie dor!
Negociind cu groaza şi cu ura,
Pe-al clipei prag îţi conturez făptura
Şi-o zvânt de negru-gri uşor, uşor.
Timpul destramă căptuşeala veche,
Călăi ai minţii cer ce nu mai am.
Din mine-adun iubirea gram cu gram
Şi-o prind de umbra ta scriind: pereche.
Şi-mi spun că-i dorul doar un dor de-a şti
Hotarul dintre moarte şi plăceri..
La fel de bine nu va fi ca ieri...
Mai rău ca azi, doar astăzi poate fi.