La mine-n gând o noapte ai uitat
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvășit destinu-mi deghizat
În primăveri și ierni imaculate
Bat clopote de lut.Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire
Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat
Într-un cristal râvnit de toți nebunii
Cât de sărac e timpul ce-l mai am…
Bogată-i depărtarea că te are…
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, eşti sare.
Da, tu... același tu pe care-l ştiu.
Orbecăind prin ce-a rămas din mine
Mă-ntrebi: unu plus unu... fac... ?... nu știu,
Căci totu-n jur mă are doar pe mine.
Spui că fac doi căci doi am fost... chiar crezi
Că poți s-aduni și dragostea-mi pierdută ?
Atunci de ce rămas-au ochii-ți verzi
O ecuație cu o necunoscută...?