Lumină pură curge printre brazi
Pe o cărare şerpuind la vale...
În spectrul orelor autumnale
Spre tine urc. Dezlănţuit, tu cazi...
Sorbi lacul ce sub gene-mi doarme-adânc
Aer devii, mă readuci la viaţă...
Ucizi ce-i noapte şi c-o dimineaţă
Îmi mângâi fruntea albă ca de prunc.
Şi strig... Şi strig... Dar nu, nu vrei s-auzi
Că-n roua de pe buze-mi eşti doar tu...
Îngâni aceleaşi frământări... un N şi-un U...
Strivind în paşi de dans, mugurii uzi.
Să-nşir printre silabe-al meu destin
Şi să-l citesc apoi cu voce tare
Nu cred că pot... nici nu vei şti cât doare
Să tot zâmbesc decorului meschin
Lumină vrei... destul de orb ai fost
Te-au nins destule clipe efemere
Nu eu sunt cea care te va mai cere
Ci poate viaţa asta fără rost...
Te du... lumina pură-ţi va fi ghid
Iar şoapta mea cărare înflorită
Şi numai veşnicia-ntr-o clipită,
Mă va convinge, uşa inimii s-o-nchid ...
Mariana Eftimie Kabbout
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
toti vrem lumina la un moment dat,dar ma intreb cum si cand asezi asa miraculos cuvintele incat eu nici macar nu simt ca citesc,doar traiesc...