Sunt zâmbetul ce-şi întâmpină privirea
Dimineaţa…în drum spre toamnă.
Ce nostalgie…
Nu dor rănile sângerânde, dor cicatricele.
Cu fiecare frunză ce cade…
Fiecare zi ce trece…
Puţin câte puţin mister.
Privesc fiecare tren ce se opreşte şi trece
Îl urmăresc cu privirea până în depărtări;
Îmi propun să mă urc în următorul
Mă-mpiedic de întristări,
Remuşcari…
M-arunc pe covorul veştejit
Ce miroase a tristeţe
Te prind de mână al meu iubit
Şi apoi…