Ploua cu aceleaşi picaturi de seva. Cad din
cer si se evapora pana ajung sa ude trupuri
incalzite de vlaga pamantean.
Nu cer nimanui nimic, nici macarmie nu
imi mai cer nimic. Nu vreau sa mai caut
resurse nicaieri ; nici macar in destin…
nimic !
Se prabuseste pamantul sub mine si cad
in abisul pamantului…cad inauntr-ul lui. E o
cadere infinita deoarece nu ma prabusesc…cad
intr-un pustiu infern si sunt incapabila sa-
mi activez aripile. Sunt paralizata, fara
vlaga, nu mai vreau nimic !
Incep sa-mi revin, imi simt inima…ii
simt durerea din ce in ce mai apasatoare…
vreau sa amortesc din nou…
Nici macar nu ma iubesti, simt asta !
Oare de ce ?Ce se ascunde in sufletul tau,
al meu ? Oare ce se afla in misterul asta pe
care nu incearca nimeni sa-l dezlege ?
Ceinseamnma iubirea pentru mine, pentru
tine ? Nimic mai mult decat un sentiment…
care nu e facut pentru tine ; il renegi cu
atata convingere, de parca toata lumea s-a
prabusit, o data cu mine in abisurile
pamantului !