Te nasti inca odata, de data asta in
mizerie. Nu-ti vine sa crezi si cu toate
astea nu poti decat sa te inchizi in tine,
sa lupti pentru nimic si sa mergi mai
departe.
Iti aduci aminte de vremurile bune, cand
zambeai...cu lacrimi in ochi cateodata, fara
sa-ti pese ce va urma, iar acum te intrebi:
oare ce voi face maine?
Renasc din propria cenusa, in mintile
tale...aceia care te iubeau, sau care macar
se prefaceau sa-ti arate asta! Acum...lupti
sa fi prezent in discutiile despre tine,
tremuri atunci cand ti se impun
lucrurile "obtionale", strigi catre
nicaieri: "Oare ce e cu mine, sau cu voi?"
Oare ce se va intampla cu lumea asta, va
ajunge un sclav al comunitatii...va efectua
munca in folosul ei...si va uita de sine!?
Sunt indignata de ce an gasit imediat dupa
usa a celei de a doua parti din viata mea.
Sunt indignata de ce simt atunci cand intru
acolo...sunt indignata la gandul ca trebuie
zi de zi sa merg acolo!
Lupt cu mine si degeaba...mereu pierd
batalia; ma las batuta; o iau de la capat si
ajung din nou acasa cu lacrimi uscate pe
obraz.
Depresie...asta va scrie pe toate fruntile:
DEPRESIE! Asta va fi diagnosticul cel mai
des intalnit pe care "psihologii" de dupa
usa il vor localiza...la nivel de suflet, nu
de minte...pentru ca asta se dizolva cu
fiecare zi; idn prea multe fara rost, din
prea putine importante.