Nu pot sã cred o lume atât de rea
Ce se descalţã la intrarea
În cuşca cu lei,
În închisoarea cu femei…
Taina se rupe ca pânza de pãianjen
Viaţa-i ceva urât: închisã într-un lagãr,
De speranţe…doar atât,
De nori ce se descarcã
Pãmânt plin de noroi…mocirlã sãracã…
Şi lumea tot mai crede-n vise…
Stãtea şi mã gândeam,
Aşa cum a început lumea asta …muritoare,
Dintr-un pãcat uman în care Eva e datoare.
Cu mere, fãrã mere tot aici eram,
Cãci se gãseau prune ori pere pe care le
mâncam.
Cãci femeile au dar ceresc
S-ajungã acolo unde e nefiresc!
