Sunt zâmbetul ce-şi întâmpina privirea…
Dimineaţa…in drum spre toamnã.
Ce nostalgie…
Nu dor rãnile sângerânde, dor cicatricele.
Cu fiecare frunzã ce cade…
Fiecare zi ce trece…
Disper puţin cate puţin.
Privesc fiecare tren ce se opreşte şi ce
trece
Îl urmãresc cu privirea pana în depãrtãri
Îmi propun sã mã urc în urmãtorul
Mã-mpiedic în întristãri,
Sunt cuprinsã de remuşcãri!
M-arunc pe covorul veştejit
Ce miroase a tristeţe
Te prind de mânã, al meu iubit
Şi mã gândesc la bãtrâneţe