Mã cuibãresc la sânul tãu
ca un pui abandonat mult prea devreme,
uitat în agonia iernilor eterne.
Mã dezbrac de pieile unei suferinţe bolnave,
bântuitã de fantomele trecutului,
îmi scot ochii, îi ucid
şi-i agãţ în cui.
Mã regãsesc într-o privire bãtrânã,
uscatã de timpul scurs în zadar.
Mã caut într-o lume nebunã
încã nescrisã în calendar.
Cu sufletul rãtãcitor, uitat de timp,
mã scald în foc, mã scutur de cenuşa
cuvintelor care n-au spus nimic...