Şi iarãşi e noiembrie în calendar
Şi iarãşi e noiembrie în calendar,
Cu cerul plumburiu şi vânt amar,
Frunzele cãzute tremurã pe jos,
E toamnã grea, cu soare prea sfios.
Copacii goi îşi plâng încet coroana,
Trecut-au zile calde, vine iarna,
Iar strãzile-s pustii, doar ploaia finã,
Pãtrunde-n suflet, stinsã şi seninã.
Noiembrie aduce-un dor tãcut,
De zile ce-au fost, de vremi ce-au trecut,
În ochii trişti se stinge o luminã,
Şi paşii se aud pe frunze pline de ruginã.
Dar printre nori, o razã micã, rarã,
Ne aminteşte cã timpul nu dispare,
Şi chiar de vine iarna, rece şi amar,
Încet, încet, tot vine primãvara.
|
