Descreţeşte-ţi fruntea când treci pragul dintre ani
Lãsând iar în urmã, rãvãşitele poveri
Avântã-ţi penelul precum vechii artizani
Ce-au scos din amfore, alb zefir de primãveri.
Sã-ţi brãzdezi poteca cu parfum de busuioc
Ce-n timpul serii, tãlpile goale-ţi inundã,
Sub auspiciile Lunii ce are-n pãr ghioc
Amenţii ei, suav sã-i laşi sã te cuprindã.
Vântul sã-ţi ia pe aripi, din geam, rugãciunea
S-o acopere-n tainã cu veşmânt de soare
Oferindu-i dar, cerului, devoţiunea,
Ce-o va ţine ascunsã-n cânturi de vioare.