În foşnetul pãdurii tainic se rãsfaţã
Silfide hialine din neant ivite
În zboruri purtate prin pulbere de ceaţã
Prin vântul nopţii mut, rãzbat neistovite.
Ceas târziu de searã acoperit de cânturi
Plãmãdite-n glasuri ce aduc nemurirea
Prin adieri târzii neostenite-n gânduri
Îşi vãd împlinitã în cer desãvârşirea.
Înviatã legendã din nostalgic condei
Pulseazã-n rãdãcini trecute peste veacuri
Ce-aduc minuni în zare pe miile de-alei
În mâna poetului prefãcute-n leacuri.
