Din tunet si foc rasare
Nemiscatã simfonie,
Viori pline de oroare,
Clape-nguste de-agonie.
Timpii fara de rabdare
Se imbata-n nostalgie,
Vin in tropote calare
Antrenati de-o melodie.
Melodie ce suspinã,
Ce-i forţata sa suporte
Strigate dintr-o ruinã
De-o armata ce se zbate.
Soldati goi in faţa morţii
Printre trasnete de noapte
Stau si-si calculeaza sortii,
Surzi, imbarbatati de soapte.
Iar in culmea disperarii,
Cerul zbuciumat de fricã
Sparge clipa alinarii.
Din vazduh gloanţele picã.
Frontul viu acum separã
Rai de iad, viaţa de moarte,
Om de-a corpului povarã
Fredonand eternitate.
