O Veselã tristã …
O Veselã tristã , nu e folositã !
Cratiţa sfioasã , e la locul ei !
Farfurioara , Cana , Ceaşca ocolitã ,
Stau în prãfuire , ca de obicei ,
Nefiind prin Casã , niciun om pe care
Sã îl mai serveascã-n living , cu-o cafea !
Au plecat cu toţii ? Ce sã fie oare
Azi singurãtatea ce i-ar supãra ?
Casa e de treabã ! Stricãciuni nu are !
Atunci ce se-ntâmplã cu stãpânii ei ?
Un Bilet , pe masã , zace în uitare ,
Necitindu-l nimeni , clar şi cu temei ,
Pânã când , o Vazã , blândã şi frumoasã ,
Cu mici flori uscate , face un demers :
Roagã Ochelarii aşezaţi pe masã ,
Sã priveascã grabnic scrisul , un pic şters ,
Iar acesta , iatã , cu seriozitate ,
Ȋi gãseşte tainic , tâlcul nãrãvaş :
"-Suntem azi cu toţii , în strãinãtate"
"Şi venim la Toamnã !" - Scrie în rãvaş - !
|
