Timpul şi cu Vremea-s sinonime vechi !
Nu denotã însã , o identitate :
Vremea-nseamnã Timpuri trase de urechi ,
Cu torente , ploaie , trãsnete ciudate ,
Dar şi vreo cãldurã cu un Cer senin ,
Apãrute sigur într-o bunã Varã !
Timpu-i orologiul devenit Divin
Ce mãsoarã ore de pierdut prin garã ,
Ori minute bune duse la-ntâlniri ,
Când îndrãgostiţii nu mai au rãbdare ,
Şi aşteaptã clipa , când , prin mari Iubiri ,
Mai privesc o Vreme , ceasul cu ardoare !
