Mã scol din somn o clipã ! Mã uit pe geam afarã
Şi vãd ninsoarea linã ce Visul mi-a-nsoţit !
Deschid uşor fereastra pentru a câta oarã ,
Sã simt aroma Iernii , ce iatã , a sosit ,
Şi stau de-acum o vreme , prin nostalgii duioase ,
Sã-ncerc rememorarea acelor ani trecuţi !
E-aceeaşi nea cuminte , acelaşi frig prin oase ,
Şi-aceeaşi aşteptare a Moşilor Drãguţi ,
Ce viziteazã case prin Luna Minunatã ,
Şi-aduc Speranţe multe spre tânãr sau bãtrân !
Decembrie-i parfumul din Anul ce se gatã ,
Sfinţind o era nouã , ce nu pot s-o amân !
