Când Liniştea vine , amarul se şterge !
Şi tot ce e negru , dispare subit !
Dulceaţa Iubirii e pusã sã-alerge
Prin inima celui ce este-ndrãgit ,
Ca şi într-aceea a celui ce-n Viaţã
Iubeşte şi cinstea , şi visul duios !
O Linişte Sfântã , alungã-orice ceaţã
Din mintea ce-o poartã în mod ne-ndoios ,
Iar traiul se-nalţã spre Cer , cu Credinţã ,
Fãcând iar un Suflet sã cânte de-Amor !
Sã fie chiar Domnul acel ce , cu ştiinţã ,
Transformã-ntristatul în om visãtor ?
