Când îi gãseşti un titlu, zãu, poezia-i gata!
Îl pui pe o hârtie şi versurile curg!
E de ajuns o clipã, sã ţi se punã "pata",
Şi iatã, te consideri deja un Demiurg,
Visând la Cer cu stele, ori înnorãri de jale,
La mari Iubiri ferice, sau plânsete de Dor!
În trei sau patru strofe gãseşti cumva o cale
De-a-ţi exprima voinţa prin versul trecãtor,
Şi-odatã fantezia cu bine terminatã,
O-mbrãţişezi agale, ca pe-un copil dorit!
Te-nchini zâmbind Icoanei ce-ţi şade-alãturatã,
Pornind o nouã filã-ntr-un alt poem râvnit!
