Familia în sine, nu-i loc de spãlat rufe,
Nici punct de depãnare-a secretelor de foc!
Aici nu se înşirã, nici comentarii bufe,
Şi nici vreo bârfã, douã, ivite la soroc,
Aşa cum se întâmplã adesea pe la ţarã,
Când omul hâtru, n-are vreo alta de fãcut!
Familia-i un cadru ce uneori separã
O lume agitatã, de tipul abãtut,
Şi-un mers cu ghinioane, de zborul cãtre stele,
Ce se iveşte-n mintea de schimnic visãtor!
Când Viaţa joacã feste celor cu cazne grele,
E bine sã se-arate un vrednic salvator,
Prea mângâind o clipã Destinele umane
Ce par a se desprinde de îmbletul normal!
Familia-i o oazã de linişti simultane
Ce-alinã-un Suflet dornic de-un trai patriarhal!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ar trebui sã fim cu toţii o familie...
Altfel, dezbinaţi, nu ne va fi bine...
