De-Acasã nu se fuge ! Acasã doar se vine
Cu sentimentul fizic cã poţi sã te-odihneşti !
Odatã cu intrarea , aşa cum se cuvine ,
Te-arunci în pat cu totul , cu ghetele fireşti ,
Şi îmbrãcat de stradã , purtând chiar şi cãciula
Cea plinã de zãpadã şi zoaie de pe drum !
Acasã , e Acasã ! Nu-ţi trebuie ţidula
Semnatã de vreun altul sã vii aici oricum ,
Şi nici vreo altã formã de vajnicã-aprobare
Din partea celor care te iau la întrebãri !
ÈŠn Casa ta , eşti şeful ! Instanţe superioare
Nu-ţi mai apar în cale , cu-angoase şi ocãri !
