I s-a mãrit de astãzi …
I s-a mãrit de astãzi o pensie scãzutã !
Se crede bogãtaşul cel bun şi ne-nfricat !
Numai când se gândeşte la cei zece la sutã ,
Viseazã la palate şi tron de împãrat ,
La ciorbã de legume şi caş de pus pe masã ,
Şi pâine , Doamne , pâine , ce-ar fi un lux permis !
Porni-va la plimbare prin zona cea luxoasã
A micii urbe-n care , nu va mai fi proscris ,
Şi-şi va gãsi o clipã de relaxãri ferice ,
Acolo-n parcul veşnic , adesea ocolit
Când grijile sunt multe şi grele , cum s-ar zice ,
Iar omul vine-acasã flãmând şi obosit !
Are un ban cu sine ! Şi ce dacã-i pe carduri ?
Şi-l scoate azi , cu milã din bãncile pustii
Sau de la ATM-ul lipit acolo-n garduri ,
Cãci de pe-un zid de bancã , se furã ! Poţi sã ştii ?
Dar dacã-i fãcãturã aceastã majorare ?
Dar dacã banca rece nu-i va mai da nimic ?
Mari gânduri ca acestea-i produc o încruntare ,
Ce nu îl pãrãseşte prea lesne , niciun pic ,
El nedormind ca lumea , de ieri , de dimineaţã ,
De când aflat-a vestea , se pare , din vecini !
A mai scornit acela ce-a fost plecat prin piaţã ,
Cã preţurile-s monstru , iar marfa-i din strãini ,
Adusã cu rãbdare de marile camioane
Ce mãturã Pãmântul , nainte şi-napoi !
De ce-or mai vrea stãpânii sã dea ades milioane
Pe lucruri ce se-aratã şi-n ţarã , pe la noi ?
Ei , hai ! S-o duce totuşi , sã-şi cate de mâncare !
Nu are decât apã-n cãmarã , pusã-n pet ,
Şi-o funie de ceapã , spre-a-i fi de desfãtare ,
Când îşi va face-n grabã un terci mai desuet ,
Sau va gãsi prin piaţã vreun piculeţ de brânzã ,
Nu foarte scump , dar care sã-i fie de folos !
Nu vrea nici trufandale , nici carne cu osânzã ,
Ci doar ceva sã-nchine în Slava lui Hristos
Şi sã trãiascã ziua ce i se-aratã-n faţã ,
Pãstrându-şi o speranţã şi pentru a doua zi ! …
… Hai , gata cu ţicneala ! Se face dimineaţã
Şi va pleca , în fine , la târg , unde-o gãsi
Cu bani în plus prin pungã , ceva mai acãtãrii ,
Şi nu din nou produse cu termen depãşit !
Va cãuta şi dânsul , prin magazinul gãrii ,
O hainã de purtare , ceva de înghiţit ,
Şi poate-o îngheţatã , din ‘cea cofetãrie
Ce-i iese-n cale veşnic , ieşind cumva din bloc !
Se duce sã-şi ia banii ! Acei ce-n bucurie ,
Intrat-au ieri cu falã pe carduri , la soroc ,
Şi , rãsuflând amarnic , retrage cu smerire
Doar plusul ce se-aratã-n venitul orişicui !
Porneşte-apoi la treabã , împins de fericire ,
Sã-şi cumpere şi pâine şi ce-i mai place lui ,
Nedând doi bani pe faptul cã preţul e la Ceruri ,
Cã totul se scumpeşte de douã ori mai mult !
E mulţumit de viaţã , iar visu-i e-n eteruri ,
Cã nu-l mai paşte foamea ca-n vremuri de demult ,
Şi se gândeşte iute , sã cumpere o floare ,
Aşa , s-o ducã-n pace la soţioara sa ,
Aflatã azi acolo , la Domnul de-ÈŠndurare
Ce îi aşteaptã-n Raiuri , pe toţi ce vor pleca ,
Venind apoi acasã din locul de vecie ,
Sã-şi rânduiascã traiul din urmãtorul ceas ,
Având în el şi lacrimi , si vis de bucurie ,
Şi dor , dar şi Speranţã în timpul ce-a rãmas !
|
