Mi-e omenirea Sfântã ! Şi-o ţârã mai curatã !
Cu toţii îşi dau mâna sã-ajute-un nevoiaş !
E cinstea la putere şi mila-i îndreptatã
Spre cel bolnav , sau fãrã de casã prin oraş ,
Iar dorul se citeşte pe faţa-oricãrei fiinţe
Ce mângâie empatic familii de bãtrâni !
Nu se cunoaşte mita , nu-s tâlhãrii-n conştiinţe ,
Iar lumea nu se-mparte în robi şi în stãpâni ,
Impozitele-s moarte , iar energia-i verde ,
Fãrã mãriri de preţuri , la fiecare pas !
Credinţa-i pretutindeni , smerirea nu se pierde ,
Iar bunãtatea zburdã prin inimi , cu-al ei glas ,
Şi-n fine , tot Pãmântul se schimbã iar în bine ,
Aşa cum el fusese gândit de Creator … !
… Un sunet însã aspru , mã ia din vise line !
E-alarma de la ceasul zãlud , din dormitor !
