Poveştile-mi sunt astãzi …
Poveştile-mi sunt astãzi , o oazã de speranţã !
Nu mã-ndoiesc de Harul ivit în naraţiuni !
Prin nopţile cu Lunã , gãsesc , cu siguranţã ,
Refugiu într-o vrajã cu poze şi minuni ,
Cu Feţi Frumoşi , Ilene şi împãraţi de seamã ,
Dar şi cu buni tovarãşi , împrãştiaţi prin vis !
Intrând în spaţiul magic , încerc sã uit de teamã ,
De Soarta ne-mplinitã , de traiul compromis ,
Dorind sã stau acolo , cumva , o veşnicie ,
Spre-a îmblânzi şi rãul ce zace printre noi ,
Şi-a-l transforma în bine , de-a pururi sã ne fie
Nu depãrtat de Suflet , ci vrednic şi de soi !
|
