Ştecãrul şi priza ! (Şi lucrurile se iubesc !)
Ştecãrul şi priza ! Doi iubiţi de soi !
Când se-ndepãrteazã , dorul li-e fierbinte !
Când se simt aproape , un curent şuvoi
Vine lângã dânşii , doar ca sã-i alinte
Şi sã-i facã iarãşi , iubitori şi buni ,
Cum au fost pe vremuri , când erau mai tineri :
Ştecãrul , sã-mpartã forţa din strãbuni
Cu omul prieten , fãrã de reţineri ,
Iarã priza noastrã , sã aducã-n dar ,
Tuturor , cãldura unui trai de vise ,
Prin voltajul paşnic , extraordinar ,
Ce-i înscris pe dânsa cu meniri precise !
|
